Haiku

Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe.
Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflaţi în strânsă relaţie: Haiku, Hokku şi Haikai.
Termenul Hokku înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un şir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de Haikai. Deoarece hokku dădea tonul restului şirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia Haikai, încât s-a ajuns ca unii poeţi să compună numai un Haikai, renunţând la versurile următoare.

Categorii estetice pentru Haiku
Aware (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)
Fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
Ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
Mei (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)
Mono No Aware (patos al lucrurilor)
Mushin (negativitate, lipsă de spirit, cu conotatii din filozofia Zen, de nimicnicie)
Sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător)
Wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)
Yugen (misterul singurătăţii, al însingurării)
Karumi (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe)


O altă formă de poezie inspirată din haiku se numeşte senryū.

O altă formă de poezie japoneză scurtă, cu formă fixă se numeşte Dodoitsu. TANKA(tan=scurt; ka/ku=poezie)

Cei mai celebri poeti:
Matsuo Bashō,
Yosa Buson
Kobayashi Issa


Basho
1.
varianta mea
Un iaz batran!
O broasca sare -
sunetul apei.

varianta oficiala

Balta cea veche
sunetul unei broaste
sarind in apa.

2. Primele dusuri reci toarna
Chiar si maimuta pare sa vrea
o mica haina de paie.

"Haiku" de Nichita Stanescu

Mă muşcă un cîine.
Ah, privesc prin el
ca printr-o fereastră!