cu Alexandru Repan si Mircea Diaconu
3 scaune, un cuier, o masuta si o comoda, 2 actori. A fost suficient.
Sincer nu stiam la ce sa ma astept. Chestiile astea gen "one man show" sunt foarte riscante, nu orice actor are ceea ce trebuie pentru a sustine o piesa singur, sau in 2 in cazul de fata. Acestia insa au reusit. Nu cred ca a existat vreun dubiu cu privire la talentul lor. Exista, si ieri seara a fost palpabil.
Piesa in sine este una foarte buna, laude autorului E. Schmitt (francez nu german cum te-ai astepta dupa numele de familie) iar actorii nu au facut decat sa o puna si mai bine in valoare. E un must see. Are de toate, comedie, drama, suspans, thriller, violenta (Repan este mortal cand il vaneaza pe Diaconu, mai ales ca rade ca un fel de Mefisto la momentul respectiv.
Ce voce deosebita are insa Repan, cred ca cel mai bine apreciezi talentul lui intr-o sala mica precum cea a teatrului Nottara. Uau de 2 ori. Trebuie neaparat sa vedem si alte piese ale dansului.
Ce mi-a placut cel mai mult? Hmm. Felul in care cele doua personaje se substituie unul altuia, personajul care la inceput era timid, brutalizat si timorat devine la final brutal, agresiv, incisiv si necrutator. Divin.
0 comments:
Post a Comment