Cosmarul zilnic: drumul spre servici

Azi ca si ieri am experimentat trauma fara sfarsit a mersului la servici in Bucuresti. Pe scurt, Bucurestiul este Anticamera Iadului cand vrei sa ajungi undeva la anumite ore (adica in marea majoritate a zilei si o buna bucata din noapte). Vineri am crezut ca am vazut tot ce se putea mai rau. Ziua de ieri si cea de azi mi-au demonststrat cat de amarnic ma inselam.
Ieri dimineata: blocata in statia de tramvai si intampinata cu ostilitate cand mi-am manifestat intentia de a parasi statia si de a pasi in perdeaua de ploaie. Zeci de priviri furioase imi transmiteau instantaneu mesaje de genul "Unde puii mei crezi ca pleci", "Pe bune, te astepti sa ma misc 2 mm ca sa treci tu", "Mira-m-as sa reusesti", "Poate vrei sa mori", si astea sunt doar cateva dintre cele mai ´soft#.
Ieri dupa amiaza: sechestrata in autobuzul 131 intre Arcul de Triumf si Piata Charles de Gaulles de catre un sofer care nu vedea nu auzea incercarile disperate ale pasagerilor de a parasi autobuzul. Nu stiu daca ati trait chestia asta vreodata (mai mult ca sigur da, si in repetate randuri daca locuiti in Bucuresti): statia de metrou e la 50 de pasi, eu stau in autobuz si lovesc cu ghetele in usa iar pana la semafor mai sunt 6 masini dar stiu sigur ca o sa ne miscam peste 30 de minute iar soferul NU si Nu, el nu deschide decat in statie. Inca mai sunt plina de venin dupa cum se vede.
Azi dimineata: am plecat cu 10 minute mai devreme, calatoria cu tramvaiul a fost chiar OK si ajung la Piata Presei la timp sa vad autobuzul 304 plecand. Deh, trebuia sa se strice treaba candva. Ma uit la ceas. Mai am 25 minute pana la 9. Suuuuuper. Posibilitati multiple , nu are ce sa mearga rau. Oh, dar ce ma mai inselam. Totul a inceput prost cand am inceput sa cantaresc optiunile. Mare greseala. M-am gandit eu ca decat sa astept 15 minute urmatorul 304 mai bine traversez si iau din fata de la intrarea in Herastrau un 131, 301 sau 335. Optiuni multiple, sigur prind ceva repede, nu?. NU. Am stat 20 minute, nu a trecut nici un nenorocit de autobuz decat un 304 la vreo 10 minute care 304 nu are statie la intrarea in Herastrau. Tzeapaaaaaaaaaaaa. Am prins in final (la ora 9 fix) un 335 full, dar full, deci daca aveam 1.50 m ieseam ca fraieru ala de coiot din desenele animate cand ii pica o stanca in cap. Am ajuns la birou la 9.10 desi am plecat mai devreme de acasa si tot un camion de nervi ca si zilele trecute. Concluzia: ramai pe drumul cunoscut pentru ca desi e rau de poate si muuuuult mai rau.
Un lucru bun ieri, ma rog, 50%. Am mancat un Fondue au chocolat, miaaaaam. Sa traiasca Chez Marie.