I have a cat

vrand nevrand m-am pricopsit cu o pisica
Initial am crezut ca e un el din cauza agresivitatii dar pana la urma s-a dovedit o ea, pe verificate
destul de simpatic monstruletul pana in momentul in care m-am trezit cu el in casa inspectand pe langa sifonier
Afaraaaaaaa!
In final si-a facut tabara pe pervaz... banuiesc eu ca e ok si asa. Destul de democratic.
Stiti de ce vine da? Nu pentru mancare cum ar face orice caine care se respecta ci pentru divertisment.
De cate ori apare o invart pe toate partile, o trag de urechi, de coada, un bobarnac doua, dar nimic nu pare sa o deranjeze.

Apropo de filme de groaza

iata sigla unui cabinet stomatologic de la mine din cartier
sunt curioasa cine merge la acel dentist

Job coordinates: 3 in 1

Am impresia nasoala ca ma transform intr-un fel de 3 in 1: Tipa de la Meteo plus Coordonator Zboruri plus Coordonator Trafic. Asta din cauza ca biroul e amplasat langa aeroportul Baneasa la intrare in Bucuresti. Si am un geam imens in fata deci nu ratez nimic.
Raportul orei este:
Meteo: Ploua urat si bate vantul, aerul conditionat in birou e dat pe rece (jur ca lucrez cu o echipa de eschimosi din Alaska desi ei spun ca vin din Voluntari si Militari in fiecare dimineata. Oare, exista Voluntari de Alaska??!!). Ninge frumos dar sigur pe autostrada A1. Uau, suna asa cool Autostrada A1, din pacate stim toti despre ce e vorba, nu?
Zboruri: Cursa WIZZAIR de la Milano tocmai a aterizat cu bine (si inca un avion cu galben pe aripi dar, ca si baietii de la Turnul de Control, nu sunt sigura carei companii aeriene apartine). Oricum, toti pasagerii au supravietuit.
Trafic: Ca de obicei, cu ghemotoace. Se intra mai usor decat se iese din Bucuresti ca de obicei. Asta pentru ca cei care intra nu stiu ce ii asteapta si sunt relaxati spre deosebire de cei care ies, fiind in cunostinta de cauza. Afla ei cand ajung pe la Piata Presei de asta se ocupa Primaria.
Dar ca sa va ridic moralul va rog sa va relaxati impreuna cu tovarasul tigru de la Orange (via Discovery).

Filme de groaza si realitae

Am auzit la radio Zu ca s-a facut un top al celor mai matri filme de groaza, cu "The Shining" in frunte si "Falci" pe locul 3. Eu cred ca "Falci" ar trebui sa fie pe primul loc. Sincer. Ce ii poate speria pe oameni mai mult decat realitatea. Rechinii sunt reali si prin urmare cu atat mai inspaimantatori.
Iata cea mai socanta imagine a zilei, un mare rechin alb sectionat de un alt rechin, aparent specie necunoscuta. Specie necunoscuta de rechin care poate sectiona un mare alb (care apropo e cel mai mare rechin din apele planetei, ala care mananca plancton nu se pune bineinteles desi cica e tot rechin). Eu nu o sa fac niciodata surfing, sincer. Nu dupa ce am vazut poza asta. Apropo, coloana sonora de la "Falci" imi este pe vecie intiparita pe creier. Brrrrr.

Ura de clasa

Am asistat la una dintre cele mai dure faze ale anului azi. Cum am biroul in Baneasa vad toate delegatiile oficiale ce intra sau ies din Bucuresti (cosmarul Bucurestenilor cu masina). Azi dimineata in timp ce asteptam la semafor sa traversez peste pasaj aud sirene de politie. Militienii din intersectie incep imediat sa se agite. Masinile sunt instruite sa treaca mai repede. Masinile care vor sa intre pe artera principala sunt oprite. Se formeaza o gramada organizata in dreptul trecerilor de pietoni. Masinile trec in viteza. Se apropie delegatia oficiala (vreun deputat sau Boc cel Mic) cand deodata, shock: toti pietonii incep sa traverseze chiar in fata coloanei oficiale, blocheaza trecerea masinilor si izoleaza coloana de politistii pe motocicleta din fata coloanei (care oricum sunt doare pentru decor si impresie artistica). Uraaaaaa. In timpul blocadei s-au auzit si niste fraze mai dure, ceva cu grijania, mama unora si hotzii, s-au ridicat niste pumni in aer, dar a fost cu atat mai palpitant. Nici daca ii dirija cineva pe cetatenii furiosi nu se sincronizau atat de bine. Suuuuuuuper funny.

cantecul zilei

Am o problema. Imi plac serialele de comedie sud coreene. Imi pare rau, asta e. Toti avem micile noastre ciudatenii. Multi barbati la 35 de ani lasa fotbalul cu prietenii pentru un joc de strategie pe PC. Asta e. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Ideea e ca mi-a ramas pe timpan un cantec de pe coloana sonora a unui astfel de serial. Este mortal. No words. E luni dar cantecelul asta te duce cu gandul la o plimbare cu bicicleta pe un drum de tara. Merita ascultat. Incerc sa caut un video pe net si sa il postez.

짙은 - 곁에 (Early Recording Ver.)

Pastel Music Inc. | MySpace Video

Variatiuni Enigmatice la Teatrul Nottara

cu Alexandru Repan si Mircea Diaconu
3 scaune, un cuier, o masuta si o comoda, 2 actori. A fost suficient.
Sincer nu stiam la ce sa ma astept. Chestiile astea gen "one man show" sunt foarte riscante, nu orice actor are ceea ce trebuie pentru a sustine o piesa singur, sau in 2 in cazul de fata. Acestia insa au reusit. Nu cred ca a existat vreun dubiu cu privire la talentul lor. Exista, si ieri seara a fost palpabil.
Piesa in sine este una foarte buna, laude autorului E. Schmitt (francez nu german cum te-ai astepta dupa numele de familie) iar actorii nu au facut decat sa o puna si mai bine in valoare. E un must see. Are de toate, comedie, drama, suspans, thriller, violenta (Repan este mortal cand il vaneaza pe Diaconu, mai ales ca rade ca un fel de Mefisto la momentul respectiv.
Ce voce deosebita are insa Repan, cred ca cel mai bine apreciezi talentul lui intr-o sala mica precum cea a teatrului Nottara. Uau de 2 ori. Trebuie neaparat sa vedem si alte piese ale dansului.
Ce mi-a placut cel mai mult? Hmm. Felul in care cele doua personaje se substituie unul altuia, personajul care la inceput era timid, brutalizat si timorat devine la final brutal, agresiv, incisiv si necrutator. Divin.

Prea bine nu e bine

Nici cand iti merge totul bine de dimineata nu e ok, ca nu ai de ce sa te plangi. Si, Doamne, ce ne mai place sa ne plangem. Azi a mers totul struna. Am ajuns cu 20 minute mai devreme la birou. Nici asa nu e bine.

Viena sau Milano?

Unde sa-mi petrec mini vacanta de 1 decembrie. Anul trecut am fost la Sinaia si niciodata, dar niciodata, nu o sa mai repet aceasta gresela. O sa detaliez candva excursia la Sinaia de 1 decembrie. Ca un preview: ganditi-va la arderea Romei de catre Nero si aveti o imagine exacta a Bucurestiului. Oroare. Iar am divagat. Revin.
Unde oare, unde sa plec? Care e mai frumos? Care e mai ieftin? Unde m-as simti cel mai bine in decembrie?
Milano
Pro:
1. Am unde locui mokka
2. Vorbesc limba
3. E o capitala a modei si posibil sezon de reduceri
4. Mancarea e sigur buna
5. Clima e acceptbila

Contra:
1. Italienii sunt mai rai ca tziganii nostri
2. Vorbesc limba si deci inteleg toate balariile pe care le vorbesc
3. E o capitala a modei si sigur e sezon de reduceri
4. Mancarea e sigur prea buna
5. Barbatii au in jur de 1.70 si isi adora mamele
Viena
Pro:
1. Nu am mai fost niciodata in Austria ca sa vizitez
2. Mancarea e mai mult ca sigur nashpa
3. Nu cunosc limba
4. Barbatii au peste 1,70 (nu e sigur, unii au in jur de 1.50 m, stiu din experienta)
5. Hainele sunt scumpe
6. E un oras cu arhitectura interesanta si e curat
Contra:
1. Mancarea e nashpa
2. Nu cunosc limba
3. Barbatii sunt blonzi
4. Barbatii sunt zgarciti
5. Barbatii sunt austrieci plini de ei si un fel de mini replici ale lui Hitler, in stare latenta
6. Arhitectura nu e mai breaza decat cea din Bucuresti, dimpotriva
7. Nu pot s-o sufar pe imparateasa/ printesa aia Sissi a lor
8. Trebuie sa-mi platesc singura cazarea.
Lista e inca deschisa desigur. La toate capetele.
PS ca fapt divers, incercati sa cautati imagini cu Milano pe Google, mai mult de jumatate sunt cu ALISSA MILANO, nu cu Orasul Milano. Bleah.
Momentan inclin spre Milano. Lasam Austria pentru o saptamana de ski si dam atunci si o tura de o zi prin Viena. Sigur e suficient.

Cosmarul zilnic: drumul spre servici

Azi ca si ieri am experimentat trauma fara sfarsit a mersului la servici in Bucuresti. Pe scurt, Bucurestiul este Anticamera Iadului cand vrei sa ajungi undeva la anumite ore (adica in marea majoritate a zilei si o buna bucata din noapte). Vineri am crezut ca am vazut tot ce se putea mai rau. Ziua de ieri si cea de azi mi-au demonststrat cat de amarnic ma inselam.
Ieri dimineata: blocata in statia de tramvai si intampinata cu ostilitate cand mi-am manifestat intentia de a parasi statia si de a pasi in perdeaua de ploaie. Zeci de priviri furioase imi transmiteau instantaneu mesaje de genul "Unde puii mei crezi ca pleci", "Pe bune, te astepti sa ma misc 2 mm ca sa treci tu", "Mira-m-as sa reusesti", "Poate vrei sa mori", si astea sunt doar cateva dintre cele mai ´soft#.
Ieri dupa amiaza: sechestrata in autobuzul 131 intre Arcul de Triumf si Piata Charles de Gaulles de catre un sofer care nu vedea nu auzea incercarile disperate ale pasagerilor de a parasi autobuzul. Nu stiu daca ati trait chestia asta vreodata (mai mult ca sigur da, si in repetate randuri daca locuiti in Bucuresti): statia de metrou e la 50 de pasi, eu stau in autobuz si lovesc cu ghetele in usa iar pana la semafor mai sunt 6 masini dar stiu sigur ca o sa ne miscam peste 30 de minute iar soferul NU si Nu, el nu deschide decat in statie. Inca mai sunt plina de venin dupa cum se vede.
Azi dimineata: am plecat cu 10 minute mai devreme, calatoria cu tramvaiul a fost chiar OK si ajung la Piata Presei la timp sa vad autobuzul 304 plecand. Deh, trebuia sa se strice treaba candva. Ma uit la ceas. Mai am 25 minute pana la 9. Suuuuuper. Posibilitati multiple , nu are ce sa mearga rau. Oh, dar ce ma mai inselam. Totul a inceput prost cand am inceput sa cantaresc optiunile. Mare greseala. M-am gandit eu ca decat sa astept 15 minute urmatorul 304 mai bine traversez si iau din fata de la intrarea in Herastrau un 131, 301 sau 335. Optiuni multiple, sigur prind ceva repede, nu?. NU. Am stat 20 minute, nu a trecut nici un nenorocit de autobuz decat un 304 la vreo 10 minute care 304 nu are statie la intrarea in Herastrau. Tzeapaaaaaaaaaaaa. Am prins in final (la ora 9 fix) un 335 full, dar full, deci daca aveam 1.50 m ieseam ca fraieru ala de coiot din desenele animate cand ii pica o stanca in cap. Am ajuns la birou la 9.10 desi am plecat mai devreme de acasa si tot un camion de nervi ca si zilele trecute. Concluzia: ramai pe drumul cunoscut pentru ca desi e rau de poate si muuuuult mai rau.
Un lucru bun ieri, ma rog, 50%. Am mancat un Fondue au chocolat, miaaaaam. Sa traiasca Chez Marie.

The ugly truth sau Adevarul gol golut

Apropo de faze penibile in care apar eu. M-am dus la film si am cerut "Doua la Vrei sa te mariti cu mine" Blonda de la ghiseu mi-a tras o privire asa de aiurea incat in secunda respectiva i-am inteles pe barbati de ce urasc cererile in casatorie. Super nashpa feeling. Bleah.
Trecand peste, comedia asta e reusita. NU ca 27 de rochii care a fost jaaaaaaaaalnica. Aici au reusit ce si-au propus. Am ras cu lacrimi. Iar tipul are niste supr replici care din pacate sunt toate adevarate. Enjoy.

"Un an in merde" de Stephen Clarke

O cartzulie din care citesc atunci cand trebuie sa ajung in capatul celalalt al Bucurestiului si stiu sigur ca orice mijloc de transport as folosi, sigur calatoria va dura cel putin 1 ora. Asa ca incerc sa fac ceva constructiv si citesc. O chestie haioasa in nici un caz mari clasici rusi sau vreo poveste de amour nebun.
Va recomand cartea. Cine nu are bani sa-si cumpere (sau e de nationalitate engleza sau germana/austriaca) sa-si descarce mokka de pe Net.
Pe scurt e povestea unui englez trimis la Paris in interes de servici (te duce cu gandul la englezii care lucreaza in Bucuresti).

"Bernard zambi nesigur si incepu.
- Snt beer narr, ras pond de comunika re, aa...
"La dracu', mi-am zis eu, n-a spus Jean-Marie ca intalnirea urma sa se desfasoare in engleza?" Atunci cum de unii avea voie sa vorbeasca in ungureste?
Bernard de Budapesta continua la fel de ininteligibil cateva minute, dupa care incepu sa enunte ceva ce, dupa expresia de constipatie acuta de pe chip, avea mare importanta.
- Iim vafa shee plaashe rhe sa luchreez cutin.
"Stai asa, mi-am zis eu. N-oi vorbi eu nici o limba central-europeana, dar asta tot am inteles." Ii va face placere sa lucreze cu mine. Sfinte Babel Sisoe. E engleza Jim, dar nu asa cum o stim noi.

busy busy busy

Deci m-am mutat. stiu, am inceput o fraza cu deci, cuvantul cel mai dispretuit de profesorii de limba romana contemporana (n.t. gramatica) dar e blogu' meu deci fac ce vreau.
Oricum, continui
M-am mutat intr-o zona linistita de case, fapt ce l-a facut pe un cunoscut sa ma intrebe putin cam temator daca sigur mai suntem in Bucuresti sau ne pregatim sa-i aruncam cadavrul undeva in pustiu. L-am asigurat ca desi nu pare locuiesc in Bucuresti. Ca sa fiu mai precisa pe o strada al carei nume e obstructionat de o crengutza, pe bune.
Intre timp mi-am facut si 2 prieteni in cartier. Ma rog, de pisica nu stiu ce sa zic (judeand dupa fatza) dar cainele sigur ma place...
Mersul la servici e o aventura in fiecare zi, un fel de sport extrem practicat cu inversunare de mine si de jumatate din populatia orasului. Mai mult ca sigur ca ne-am calcat pe nervi unii pe altii in vreo dimineata. Dimineata incepe mereu cu o intrebare incuietoare: Prind loc in al 10-lea tramvai sau nu? Nu prind de obicei. Motiv pentru care merg 2 statii in sens invers si de acolo calatoresc lejer pana la capat de linie la Piata Presei. Da, merg cu tramvaiul 41. Cel mai rapid mijloc de transport de suprafata din Bucuresti se spune. Cand nu circula masini pe linie si face 30 minute pe 2 statii. Se mai intampla.
Ca de exemplu vinerea trecuta. Ceea ce eu voi numi vesnic Vinerea Neagra a Bucurestiului (asta pana la urmatoarea faza care sigur o sa fie mai inforatoarea decat asta si sigur o sa fie un fel de Lune Neagra a Bucurestiului. Presimt). Am parcurs in 80 minute un traseu care in mod normal ar dura 20 dar ma consolez cu gandul ca cei care au mers cu masina a clocotit timp de 2 ore pe acelasi traseu. Si din cate am aflat nici cu metroul nu a fost mai roz de cand s-a hotarat cineva sa-i testeze rezistenta la impact in statia Izvor. Ce mai, o seara de vis pentru tot Bucurestiul. Si desigur ca ploua. Asa, ca sa nu poti merge pe jos si sa nu cumva sa ajungi (Doamne fereste) la timp acolo unde trebuie.
Sper ca nu am uitat sa mentionez ca noul meu birou e in Baneasa?!

I'm back

Uraaaa...de pe 14 septembrie activez din nou cu adresa de Bucuresti. Sunt capitalista iar. O sa incep din nou sa transmit informatii (in)utile si mai putin utile de prin Bucuresti. O poza pe aici, o poza pe acolo, o impreise artistica un restaurant dagutz. Chestii care imi plac mie desigur si cam ciudatele, asa cum sunt si eu.
Programul pe saptamana asta include o vizita la Muzeul Satului, o plimbare in Herastrau dis de dimineata (nu vreti sa stiti cat de dimineata si de ce) si o vizita la un dezvoltator imobiliar ca vrea fata sa devina proprietar la anu'. Gata cu banii aruncati pe chirie, o sa platesc rata la apartament. Desigur, daca nu o sa-mi mai permit chiria vand si ma mut la tzara la bunici sa cresc rosii organice si pisici roscate. Miauuuu.