Monday, November 30, 2009

Shock


Astazi am avut un mare soc. Din intamplare, cautand informatii despre orasul Bistrita, am intrat pe un blog al unei persoane din zona Transilvaniei, nu dau nume nu dau blog. Pe blog erau trecute informatii despre diverse orase din tara prin care trecuse autorul blogului si in lista respectiva era trecut si orasul Craiova, descris ca oras mic de provincie si nou, de prin anii ´70- ´80. Nu-mi venea sa cred. Autorul blogului se pare ca a trecut prin Craiova si asta este impresia cu care a ramas, in afara de cea groaznica despre oameni si citez "(olteni!)"... M-am cam ofticat aici ca sunt olteanca (din Drobeta, atestat doar de vreo 2000 de ani), normal ca nu mi-a picat bine. Si da, craiovenii au ceva dat dracu´in ei, si da, cred ca toti oltenii avem chestia asta in noi (o fi din cauza ca pe unde umblam mereu ni se atrage atentia ca suntem olteni, ca suntem asa si pe dincolo, ca avem gura mare, ca suntem nesimtiti, eu fiind femeie mai sunt si altele, etc etc si moldovenii patesc la fel ca noi din cate am vazut deci e clar cine ne pune coarnele si cine ne baga batul printre gard, da?). Dar tot ma deranjeaza cand cineva care e in trecere prin Oltenia opreste 10 minute in Craiova sa-i ia un suc de la alimentara si apoi isi permite sa faca asemenea clasificari. Nici mie nu mi-a placut in Sibiu sau Oradea dar nu ma apuc sa dau vina pe jumate de tara ca m-au calcat pe bombeu niste sibieni sau oradeni ca nu-i frumos nu?

Oricum, sa revenim, ca m-am inflamat rau de tot deja. Asa de tare m-am enervat pentru ca din cate stiu eu, si am stat ceva ani in Craiova, nu este nici un oras mic de provincie (auzi tu, provincie) si nici de prin anii ´70, mama lor de ani ´70. Asa ca am intrat pe wikipedia, ca sa verific informatia (spre deosebire de autorul blogului care m-a starnit) si am gasit o gramada de chestii. Uimitoare. De fapt Craiova e mai veche decat Bucurestiul,capitala natiunii, este atestata ca asezare a tribului geto-dac al Pelilor, Pelendava, încă din perioada 400-350 î.C. (atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriana, o hartă probabil din anul 225 d.C.) uau, nu? Castrul roman Pelendava a fost construit în vecinătatea mănăstirii Coşuna, a cărei construcţie a fost începută probabil în anii 1442-1443.
in continuare citez din Wikipedia

În afara denumirii antice, Pelendava şi a numelui actual(Craiova), localitatea a mai purtat începând cu secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu) denumirea aflată pe o inscripţie găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanţă în ultimii ani, într-o harta alcatuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se pastrează la Biblioteca Naţională de la Paris.Aceast document, relevat istoriografiei româneşti,prin bunavoinţa ministerului francez al cultelor, probează continuitatea aşezării Craiovei. (ce frumos graieste Wikipedia, nu?)
Secolele XIV-XVII
O parte a istoricilor, în frunte cu Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Haşdeu şi Alexandru D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul bătăliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Bătrân.
După prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraş, fiind cel mai important loc al schimburilor din zonă.
Apărută in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituţie politică a ţării ca importanţă, după domnie.În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând oraşul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost în evul mediu şi un centru cu un important rol militar şi strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forţelor militare şi centru de declanşare a acţiunilor antiotomane.
Secolul al XVIII-lea
Acesta a reprezentat un secol zbuciumat pentru viaţa urbei. În 1735 în Craiova existau 836 de familii, numărând peste 4000 locuitori.
Boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Ţării Româneşti, Nicolae Mavrocordat în 1716. După înfrângerea turcilor şi pacea de la Passarovitz (1718), boierimea a salutat dominaţia austriacă a Olteniei (1718 - 1739), dar în 1726, când banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova încep acţiunile de împotrivire faţă de administraţia habsburgică. Nemulţumirea populaţiei era provocată de caracterul militar al exploatării, precum şi de colectarea veniturilor provinciilor în visteria Curţii Imperiale. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii eşuează în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie fapt care îi determină să părăsească Oltenia. Craiova devine între 1735-1770 capitala unei regiuni cufundată în anarhie fără o apartenenţă statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea. În această perioadă s-au produs în Craiova importante schimbări şi în domeniul instituţional. Bănia craioveană nu mai constituia instituţia care în perioada anterioară concura pe plan politic domnia ţării. În 1761 reşedinţa permanentă a banilor este mutată de domn la Bucureşti.
Revenirea la normalitate se petrece în 1770-1771, când Craiova devine capitala Ţării Româneşti. Bucureştiul era disputat între oştile ruseşti şi cele turcesti; iar capitala Ţării Româneşti este mutată la Craiova, domnul Emanuel Giani-Ruset urmărind de aici desfăşurarea ostilităţilor.
Secolul al XIX-lea
În primele două decenii ale secolului al XIX-lea, Craiova se bucură de înflorire economică şi urbanist-edilitară; un număr tot mai însemnat de locuitori se ocupă cu meşteşugurile, comerţul şi serviciile publice. Craiova ajunge un nod comercial, administrativ şi cultural de prim rang.
Redresarea oraşului după dezastrele de la începutul secolului a venit în deceniul al patrulea, când după pacea de la Adrianopol (1829 şi după războiul ruso-turc dintre anii 1828-1829) au apărut posibilităţi pentru mai mulţi ani de linişte în ţările române.
În timpul revoluţiei de la 1821 Craiova devine bază militară pentru pandurii conduşi de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe moşia boierului craiovean Glogoveanu.
În timpul ocupaţiei ţariste (1828 - 1834), Craiova cunoaşte creşteri economice importante. Existau în 1832 un număr de 595 de prăvălii, din care "197 de lemn şi 398 de zid". Oraşul se menţine ca centru comercial al Olteniei; exportă în Austria şi Turcia cereale, piei, ceară, animale, seu şi cervis. În 1846 la Craiova s-a înfiinţat prima societate românească pe acţiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila.
În jurul anului 1848 populaţia Craiovei număra circa 20.000 de locuitori.
Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm în primele rânduri ale înnoirilor, atât în viaţa urbei, cât şi a ţării. Un rol deosebit de important în pregatirea şi desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 avea să-l aiba corpul profesoral de la Şcoala Centrală din Craiova, în frunte cu Ioan Maiorescu.
Dintre revoluţionarii care aveau sa deţină un rol marcant în desfăşurarea evenimentelor revoluţionare la Craiova se impun Gheorghe Magheru şi Costache Romanescu care au intrat după 1845 în rândurile societăţii secrete cu caracter politic "Frăţia".
În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau foştii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chitu, ş. a.
La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Ţării Româneşti a votat în unanimitate pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate clasele societăţii se adunasera la flacăra torţelor şi ovaţionau. Participând la această istorică manifestaţie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze în celebrul său tablou.
În preajma Unirii, Craiova număra circa 25 000 de locuitori, situându-se din acest punct de vedere imediat după capitala Ţării Româneşti, Bucureştiul.
Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în Războiul de independenţă (1877 -1878), când trupele româneşti au fost concentrate la Dunăre, au participat şi unităţi din Craiova.
Craiova se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman. Era, prin poziţia sa, un centru important, unde se luaseră măsurile necesare sprijinirii desfăşurării viitoarelor operaţii militare, Craiova fiind atunci ca şi astazi sediul Armatei I române.
Secolul XX
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcarii, textile, materiale de construcţii etc.
Populaţia creşte, astfel încât în 1910 s-au înregistrat 51.404 locuitori. Era al doilea oraş al Munteniei după Bucureşti.
În 1913 în timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de "Pacea de la Craiova".
Izbucnirea primului război mondial (1914-1918) a fost receptată în mod diferit de populaţia Craiovei. Marea majoritate condamna deschis războiul, ca aducător de mizerie. După doi ani de neutralitate, România intră în război (1916) de partea Antantei în speranţa împlinirii idealurilor de unitate naţională.
În anii neutralităţii (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al "Armatei I". În august 1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un efectiv de 134.400 de oameni.
end of quote

Si sunt mult mai multe informatiile dar nu este nici locul si nici timpul pentru mai mult. Un lucru bun a iesit insa din socul acesta, am aflat si eu mai multe despre Craiova si o sa ma mai documentez. Acum m-am suparat pe craioveni ca locuiesc in asa un oras deosebit si nu stiu sa-l aprecieze, dar asta e un lucru valabil pentru toata tara nu, asa ca, mucles imi zic. Eu am amintiri foarte placute din Craiova de pe vremea studentiei, cele mai tari chefuri le-am tras acolo (da, oltenii stiu sa petreaca de le merg fulgii), am legat prietenii frumoase acolo, si am vazut niste cladiri vechi atat de frumoase de-ti statea inima in loc (daca aveti sansa vreodata intrati in sediul BCR de langa prefectura, eu am ramas muta cand am ridicat privirile spre tavan in holul principal). Sper sa mai ajung pe acolo candva si sper ca orasul sa infloreasca din nou si sa ajunga sa fie ce a fost candva.
PS am rugat pe cineva sa imi imprumute niste poze, sper sa primesc acordul.

Tuesday, November 10, 2009

Bhutan



De mult visam sa vizitez Bhutan. Si cred ca o sa reusesc eu candva. Prin facultate visam la Santorini convinsa ca nu o sa ajung niciodata pe acolo din salariul meu de profesoara si cu 2 copii de crescut. Si am ajuns in Santorini. Bine, intre timp nu am mai devenit profesoara si nici nu am 2 copii. Tot pornind de la idei cretze ca asta am ajuns si prin Tunisia si la Istanbul si in Anglia. Rabdare sa am ca se rezolva toate. Cred ca asta o sa devina motto-ul meu in viata. Rabdare.
Eu nu visez sa vad locuri ca Hawaii sau Bora Bora. Eu vreau un tur de 3 saptamani al Japoniei si o excursie de 2 saptamani in Bhutan. Si 2 saptamani in China si cred ca mi-ar placea si in Chile si Peru (ma mai gandesc la asta).
De Bhutan mi-am adus aminte azi dimineata, nu stiu cum. Si apoi mi-am adus aminte ca acum 2 ani incepusem un dosar despre Bhutan, ce e de vazut, ce e de facut, cat costa, cand e cel mai bine sa mergi. Asa ca o sa continui dosarul si poate poate o sa ajung acolo la anul sau peste 2 ani. E o tara tare frumoasa, cu munti mari si verzi si oameni simpli. Am inteles ca practica turismul de calitate si nu de cantitate (a se vedea aici Grecia si Spania... bleah).
O sa incep sa postez toate datele pe care le gasesc despre Bhutan pe blog, sa fac public dosarul ca sa zicem asa. Si poate il fac public si pe cel pentru Japonia.

Thursday, November 5, 2009

Nota catre mine

ca sa nu ratez nimic m-am decis sa-mi postez lista cu MOVIES TO SEE (am si MUSIK TO HEAR dar e tarziu si mi-e lene sa mai scriu)

1. Agora (imi plac toate filmele despre romani si imi place mult actrita din rolul principal)
2. Avatar (multa zarva sa vad daca e pe bune)
3. Prince of Persia (estimez un mare esec la public dar nu se stie niciodata. Sunt inca fan Indiana Jones (the early years si Mumia)
4. Planet 5 (wtf????!!! nici o idee de nici un fel dar apare pe post-it)
5. Watchmen (personal il prefer pe Batman lui Superman, e doar un om cu niste gadgeturi de ultima generatie)
6. Resurrection (am uitat despre ce e vorba dar apare in lista de pe post-it-ul roz din agenda mea asa ca trebuie sa-l includ. Sa nu fie vreo chestie siropoasa ca inca mai am sechele de la ultimul film al lui Jennifer Aniston. Mai bine mergeam la Pandorum - groaza de dimensiuni cosmice scria pe net si as fi fost OK nu KO)
7. New Moon (suna aiurea dar vreau sa vad. Ca cetatean roman care se respecta trebuie sa fiu mereu la curent cu tot ce se spune nou despre vampiri pe planeta. Avem o reputatie si noi, ce naiba. Am voie sa "naiba" da?!)
8. Sherlock Holmes (Robert Downey Jr. si am spus tot)
9. Old Dogs (distributia spune tot, dar numai sa-l auzi pe Seth Greene tipand incontinuu ca o virgina si tot merita)
10. Shutter Island (de la ce (animale mici care incep cu litera P) vine cuvantul "shutter"???!?)
11. The Boat that Rocked (pe asta il am pe undeva pe vreun stick si e o comedie ok)
12. Solomon Kane (la asta ezit)
13. 9 (mi-a placut la nebunie Wall-E)
14. The Goods: Live hard, sell hard (inca un mit urban nord american, dar de data asta cu agenti de vanzari nu King Kong dar trebuie vazut ca sa confirmam inca o data tot ceea ce credeam rau despre americani)
15. The Haunted World of el Superbeasto - asta e o nebunie, neaparat de vazut cu prietenii (pun si trailer in caz ca pare de necrezut). L-as fi pus pe primul loc dar spunea prea multe despre mine. Lol
Cel mai dur citat din filmul asta " A total disregard for any decent and indecent human being".

Wednesday, November 4, 2009

Haiku



Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe.
Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflaţi în strânsă relaţie: Haiku, Hokku şi Haikai.
Termenul Hokku înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un şir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de Haikai. Deoarece hokku dădea tonul restului şirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia Haikai, încât s-a ajuns ca unii poeţi să compună numai un Haikai, renunţând la versurile următoare.

Categorii estetice pentru Haiku
Aware (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)
Fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
Ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
Mei (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)
Mono No Aware (patos al lucrurilor)
Mushin (negativitate, lipsă de spirit, cu conotatii din filozofia Zen, de nimicnicie)
Sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător)
Wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)
Yugen (misterul singurătăţii, al însingurării)
Karumi (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe)


O altă formă de poezie inspirată din haiku se numeşte senryū.

O altă formă de poezie japoneză scurtă, cu formă fixă se numeşte Dodoitsu. TANKA(tan=scurt; ka/ku=poezie)

Cei mai celebri poeti:
Matsuo Bashō,
Yosa Buson
Kobayashi Issa


Basho
1.
varianta mea
Un iaz batran!
O broasca sare -
sunetul apei.

varianta oficiala

Balta cea veche
sunetul unei broaste
sarind in apa.

2. Primele dusuri reci toarna
Chiar si maimuta pare sa vrea
o mica haina de paie.

"Haiku" de Nichita Stanescu

Mă muşcă un cîine.
Ah, privesc prin el
ca printr-o fereastră!

unde ploua mai frumos?






La Paris, la New York, la Londra, la Tokyo sau in Bucuresti?

Chestii de pe youtube



Am gasit asta pe youtube.com. Imi aminteste de ziua de azi. La fel arata si Bucurestiul. Daca il vedeti pe iepuras pe undeva, BUY HIM.

Tuesday, November 3, 2009

Bucuresti vs Alaska


Stiti bancul cu ursuletul polar, ala in care ursultezu´o tot intreaba pe mama urs daca bunica, bunicu, strabunicii si stra strabunicii au fost toti ursi polari. Iar la raspunsul mamei ca DA ursuletzul spune ca-si baga picioarele in ea de viata, lui ii e frig. Ei, azi dimineata eu eram ursultezul polar. Imi era frig. Inca imi mai e. Si o sa-mi mai fie inca 4 luni de acum incolo. De ce nu are Romanaia clima din Hawaii? Care apropo se pare ca este cea mai perfecta de pe planeta!
Cum sufar de personalitate multipla, una dintre personalitati fiind cea de Tipa de la Meteo, am observat azi dimineata cand am venit la servici ca erau -2 grade Celsius in aer (ce umbra). -2, nici mai mult nici mai putin. Motiv pentru care in drum spre tramvai m-am razgandit sa mai vizitez Alaska si m-am hotarat sa-mi caut un job intr-un loc in care temperatura nu scade niciodata sub 20 grade.Are cineva vreo propunere? Iarna in Bucuresti este inspaimantatoare. In weekend o sa-mi invat pisica sa traga la sanie ca sa am cu ce sa ajung la timp la birou. Urati-i succes, o sa aiba nevoie.

Windsurfing in Bucuresti

Da, suna aiurea nu! Dar jur ca e adevarat si se intampla aproape in fiecare dimineata. Bine, uneori e mai multa o cursa de Formula 1 cu autobuzul 304 dar in dimineata aceasta a fost windsurfing clar si detasat.
Cel mai bine se simte senzatia aceea de inclinare la 30 grade cand autobuzul face rondul la Casa Presei cu 90 km/h. Suuuuuper. Aluneci rapid pe spate si te proptesti in ceilalti pasageri si apoi schimbi repede cu o inclinare pe dreapta si pe pasagerii de acolo (ca sa nu se simta neglijati). Este exact acelasi feeling, mai putin riscul sa fii mancat de rechini (cred ca tocmai mi-am descoperit o fobie legata de rechini) si de inec in urma unei lovituri la cap. De obicei singurul risc e sa te lovesti cu fruntea de aparatul de validat cartela.
Azi am avut sporturi combinate in program. Dupa repriza de windsurfing am facut si o scurta cursa cu obstacole de la Gara Baneasa la Aeroportul Baneasa. O nebunie. Trebuie sa incercati si voi. Data viitoare o sa incerc sa-mi fac o poza cu soferul de azi dimineata ca sa stiti in ce autobuz sa (nu) va urcati.
PS revenind la celelalte 3 slujbe ale mele
Meteo: pe la Manastirea (sigur nu e biserica??!!) Casin fulguia usor
Trafic rutier: Aglomerat ca naiba la intrarea in Bucuresti (daca faza din Speed 1 s-ar intampla vreodata in Bucuresti ar sari in aer dupa 1 metru)
Trafic aerian: Tocmai survoleaza un elicopter zona (cred ca are Umbrarescu programare la dentist)
Tema de casa:
Dupa parerea voastra, cand se redeschide traficul normal in zona viitorului Pasaj Baneasa. Oare va fi mai rau sau mai bine?

Friday, October 30, 2009

I have a cat


vrand nevrand m-am pricopsit cu o pisica
Initial am crezut ca e un el din cauza agresivitatii dar pana la urma s-a dovedit o ea, pe verificate
destul de simpatic monstruletul pana in momentul in care m-am trezit cu el in casa inspectand pe langa sifonier
Afaraaaaaaa!
In final si-a facut tabara pe pervaz... banuiesc eu ca e ok si asa. Destul de democratic.
Stiti de ce vine da? Nu pentru mancare cum ar face orice caine care se respecta ci pentru divertisment.
De cate ori apare o invart pe toate partile, o trag de urechi, de coada, un bobarnac doua, dar nimic nu pare sa o deranjeze.

Apropo de filme de groaza


iata sigla unui cabinet stomatologic de la mine din cartier
sunt curioasa cine merge la acel dentist

Job coordinates: 3 in 1

Am impresia nasoala ca ma transform intr-un fel de 3 in 1: Tipa de la Meteo plus Coordonator Zboruri plus Coordonator Trafic. Asta din cauza ca biroul e amplasat langa aeroportul Baneasa la intrare in Bucuresti. Si am un geam imens in fata deci nu ratez nimic.
Raportul orei este:
Meteo: Ploua urat si bate vantul, aerul conditionat in birou e dat pe rece (jur ca lucrez cu o echipa de eschimosi din Alaska desi ei spun ca vin din Voluntari si Militari in fiecare dimineata. Oare, exista Voluntari de Alaska??!!). Ninge frumos dar sigur pe autostrada A1. Uau, suna asa cool Autostrada A1, din pacate stim toti despre ce e vorba, nu?
Zboruri: Cursa WIZZAIR de la Milano tocmai a aterizat cu bine (si inca un avion cu galben pe aripi dar, ca si baietii de la Turnul de Control, nu sunt sigura carei companii aeriene apartine). Oricum, toti pasagerii au supravietuit.
Trafic: Ca de obicei, cu ghemotoace. Se intra mai usor decat se iese din Bucuresti ca de obicei. Asta pentru ca cei care intra nu stiu ce ii asteapta si sunt relaxati spre deosebire de cei care ies, fiind in cunostinta de cauza. Afla ei cand ajung pe la Piata Presei de asta se ocupa Primaria.
Dar ca sa va ridic moralul va rog sa va relaxati impreuna cu tovarasul tigru de la Orange (via Discovery).

Thursday, October 29, 2009

Filme de groaza si realitae




Am auzit la radio Zu ca s-a facut un top al celor mai matri filme de groaza, cu "The Shining" in frunte si "Falci" pe locul 3. Eu cred ca "Falci" ar trebui sa fie pe primul loc. Sincer. Ce ii poate speria pe oameni mai mult decat realitatea. Rechinii sunt reali si prin urmare cu atat mai inspaimantatori.
Iata cea mai socanta imagine a zilei, un mare rechin alb sectionat de un alt rechin, aparent specie necunoscuta. Specie necunoscuta de rechin care poate sectiona un mare alb (care apropo e cel mai mare rechin din apele planetei, ala care mananca plancton nu se pune bineinteles desi cica e tot rechin). Eu nu o sa fac niciodata surfing, sincer. Nu dupa ce am vazut poza asta. Apropo, coloana sonora de la "Falci" imi este pe vecie intiparita pe creier. Brrrrr.

Ura de clasa

Am asistat la una dintre cele mai dure faze ale anului azi. Cum am biroul in Baneasa vad toate delegatiile oficiale ce intra sau ies din Bucuresti (cosmarul Bucurestenilor cu masina). Azi dimineata in timp ce asteptam la semafor sa traversez peste pasaj aud sirene de politie. Militienii din intersectie incep imediat sa se agite. Masinile sunt instruite sa treaca mai repede. Masinile care vor sa intre pe artera principala sunt oprite. Se formeaza o gramada organizata in dreptul trecerilor de pietoni. Masinile trec in viteza. Se apropie delegatia oficiala (vreun deputat sau Boc cel Mic) cand deodata, shock: toti pietonii incep sa traverseze chiar in fata coloanei oficiale, blocheaza trecerea masinilor si izoleaza coloana de politistii pe motocicleta din fata coloanei (care oricum sunt doare pentru decor si impresie artistica). Uraaaaaa. In timpul blocadei s-au auzit si niste fraze mai dure, ceva cu grijania, mama unora si hotzii, s-au ridicat niste pumni in aer, dar a fost cu atat mai palpitant. Nici daca ii dirija cineva pe cetatenii furiosi nu se sincronizau atat de bine. Suuuuuuuper funny.

Monday, October 26, 2009

cantecul zilei

Am o problema. Imi plac serialele de comedie sud coreene. Imi pare rau, asta e. Toti avem micile noastre ciudatenii. Multi barbati la 35 de ani lasa fotbalul cu prietenii pentru un joc de strategie pe PC. Asta e. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Ideea e ca mi-a ramas pe timpan un cantec de pe coloana sonora a unui astfel de serial. Este mortal. No words. E luni dar cantecelul asta te duce cu gandul la o plimbare cu bicicleta pe un drum de tara. Merita ascultat. Incerc sa caut un video pe net si sa il postez.

짙은 - 곁에 (Early Recording Ver.)

Pastel Music Inc. | MySpace Video

Thursday, October 22, 2009

Variatiuni Enigmatice la Teatrul Nottara




cu Alexandru Repan si Mircea Diaconu
3 scaune, un cuier, o masuta si o comoda, 2 actori. A fost suficient.
Sincer nu stiam la ce sa ma astept. Chestiile astea gen "one man show" sunt foarte riscante, nu orice actor are ceea ce trebuie pentru a sustine o piesa singur, sau in 2 in cazul de fata. Acestia insa au reusit. Nu cred ca a existat vreun dubiu cu privire la talentul lor. Exista, si ieri seara a fost palpabil.
Piesa in sine este una foarte buna, laude autorului E. Schmitt (francez nu german cum te-ai astepta dupa numele de familie) iar actorii nu au facut decat sa o puna si mai bine in valoare. E un must see. Are de toate, comedie, drama, suspans, thriller, violenta (Repan este mortal cand il vaneaza pe Diaconu, mai ales ca rade ca un fel de Mefisto la momentul respectiv.
Ce voce deosebita are insa Repan, cred ca cel mai bine apreciezi talentul lui intr-o sala mica precum cea a teatrului Nottara. Uau de 2 ori. Trebuie neaparat sa vedem si alte piese ale dansului.
Ce mi-a placut cel mai mult? Hmm. Felul in care cele doua personaje se substituie unul altuia, personajul care la inceput era timid, brutalizat si timorat devine la final brutal, agresiv, incisiv si necrutator. Divin.

Prea bine nu e bine

Nici cand iti merge totul bine de dimineata nu e ok, ca nu ai de ce sa te plangi. Si, Doamne, ce ne mai place sa ne plangem. Azi a mers totul struna. Am ajuns cu 20 minute mai devreme la birou. Nici asa nu e bine.

Wednesday, October 21, 2009

Viena sau Milano?



Unde sa-mi petrec mini vacanta de 1 decembrie. Anul trecut am fost la Sinaia si niciodata, dar niciodata, nu o sa mai repet aceasta gresela. O sa detaliez candva excursia la Sinaia de 1 decembrie. Ca un preview: ganditi-va la arderea Romei de catre Nero si aveti o imagine exacta a Bucurestiului. Oroare. Iar am divagat. Revin.
Unde oare, unde sa plec? Care e mai frumos? Care e mai ieftin? Unde m-as simti cel mai bine in decembrie?
Milano
Pro:
1. Am unde locui mokka
2. Vorbesc limba
3. E o capitala a modei si posibil sezon de reduceri
4. Mancarea e sigur buna
5. Clima e acceptbila

Contra:
1. Italienii sunt mai rai ca tziganii nostri
2. Vorbesc limba si deci inteleg toate balariile pe care le vorbesc
3. E o capitala a modei si sigur e sezon de reduceri
4. Mancarea e sigur prea buna
5. Barbatii au in jur de 1.70 si isi adora mamele
Viena
Pro:
1. Nu am mai fost niciodata in Austria ca sa vizitez
2. Mancarea e mai mult ca sigur nashpa
3. Nu cunosc limba
4. Barbatii au peste 1,70 (nu e sigur, unii au in jur de 1.50 m, stiu din experienta)
5. Hainele sunt scumpe
6. E un oras cu arhitectura interesanta si e curat
Contra:
1. Mancarea e nashpa
2. Nu cunosc limba
3. Barbatii sunt blonzi
4. Barbatii sunt zgarciti
5. Barbatii sunt austrieci plini de ei si un fel de mini replici ale lui Hitler, in stare latenta
6. Arhitectura nu e mai breaza decat cea din Bucuresti, dimpotriva
7. Nu pot s-o sufar pe imparateasa/ printesa aia Sissi a lor
8. Trebuie sa-mi platesc singura cazarea.
Lista e inca deschisa desigur. La toate capetele.
PS ca fapt divers, incercati sa cautati imagini cu Milano pe Google, mai mult de jumatate sunt cu ALISSA MILANO, nu cu Orasul Milano. Bleah.
Momentan inclin spre Milano. Lasam Austria pentru o saptamana de ski si dam atunci si o tura de o zi prin Viena. Sigur e suficient.

Cosmarul zilnic: drumul spre servici

Azi ca si ieri am experimentat trauma fara sfarsit a mersului la servici in Bucuresti. Pe scurt, Bucurestiul este Anticamera Iadului cand vrei sa ajungi undeva la anumite ore (adica in marea majoritate a zilei si o buna bucata din noapte). Vineri am crezut ca am vazut tot ce se putea mai rau. Ziua de ieri si cea de azi mi-au demonststrat cat de amarnic ma inselam.
Ieri dimineata: blocata in statia de tramvai si intampinata cu ostilitate cand mi-am manifestat intentia de a parasi statia si de a pasi in perdeaua de ploaie. Zeci de priviri furioase imi transmiteau instantaneu mesaje de genul "Unde puii mei crezi ca pleci", "Pe bune, te astepti sa ma misc 2 mm ca sa treci tu", "Mira-m-as sa reusesti", "Poate vrei sa mori", si astea sunt doar cateva dintre cele mai ´soft#.
Ieri dupa amiaza: sechestrata in autobuzul 131 intre Arcul de Triumf si Piata Charles de Gaulles de catre un sofer care nu vedea nu auzea incercarile disperate ale pasagerilor de a parasi autobuzul. Nu stiu daca ati trait chestia asta vreodata (mai mult ca sigur da, si in repetate randuri daca locuiti in Bucuresti): statia de metrou e la 50 de pasi, eu stau in autobuz si lovesc cu ghetele in usa iar pana la semafor mai sunt 6 masini dar stiu sigur ca o sa ne miscam peste 30 de minute iar soferul NU si Nu, el nu deschide decat in statie. Inca mai sunt plina de venin dupa cum se vede.
Azi dimineata: am plecat cu 10 minute mai devreme, calatoria cu tramvaiul a fost chiar OK si ajung la Piata Presei la timp sa vad autobuzul 304 plecand. Deh, trebuia sa se strice treaba candva. Ma uit la ceas. Mai am 25 minute pana la 9. Suuuuuper. Posibilitati multiple , nu are ce sa mearga rau. Oh, dar ce ma mai inselam. Totul a inceput prost cand am inceput sa cantaresc optiunile. Mare greseala. M-am gandit eu ca decat sa astept 15 minute urmatorul 304 mai bine traversez si iau din fata de la intrarea in Herastrau un 131, 301 sau 335. Optiuni multiple, sigur prind ceva repede, nu?. NU. Am stat 20 minute, nu a trecut nici un nenorocit de autobuz decat un 304 la vreo 10 minute care 304 nu are statie la intrarea in Herastrau. Tzeapaaaaaaaaaaaa. Am prins in final (la ora 9 fix) un 335 full, dar full, deci daca aveam 1.50 m ieseam ca fraieru ala de coiot din desenele animate cand ii pica o stanca in cap. Am ajuns la birou la 9.10 desi am plecat mai devreme de acasa si tot un camion de nervi ca si zilele trecute. Concluzia: ramai pe drumul cunoscut pentru ca desi e rau de poate si muuuuult mai rau.
Un lucru bun ieri, ma rog, 50%. Am mancat un Fondue au chocolat, miaaaaam. Sa traiasca Chez Marie.

Monday, October 19, 2009

The ugly truth sau Adevarul gol golut


Apropo de faze penibile in care apar eu. M-am dus la film si am cerut "Doua la Vrei sa te mariti cu mine" Blonda de la ghiseu mi-a tras o privire asa de aiurea incat in secunda respectiva i-am inteles pe barbati de ce urasc cererile in casatorie. Super nashpa feeling. Bleah.
Trecand peste, comedia asta e reusita. NU ca 27 de rochii care a fost jaaaaaaaaalnica. Aici au reusit ce si-au propus. Am ras cu lacrimi. Iar tipul are niste supr replici care din pacate sunt toate adevarate. Enjoy.

"Un an in merde" de Stephen Clarke


O cartzulie din care citesc atunci cand trebuie sa ajung in capatul celalalt al Bucurestiului si stiu sigur ca orice mijloc de transport as folosi, sigur calatoria va dura cel putin 1 ora. Asa ca incerc sa fac ceva constructiv si citesc. O chestie haioasa in nici un caz mari clasici rusi sau vreo poveste de amour nebun.
Va recomand cartea. Cine nu are bani sa-si cumpere (sau e de nationalitate engleza sau germana/austriaca) sa-si descarce mokka de pe Net.
Pe scurt e povestea unui englez trimis la Paris in interes de servici (te duce cu gandul la englezii care lucreaza in Bucuresti).

"Bernard zambi nesigur si incepu.
- Snt beer narr, ras pond de comunika re, aa...
"La dracu', mi-am zis eu, n-a spus Jean-Marie ca intalnirea urma sa se desfasoare in engleza?" Atunci cum de unii avea voie sa vorbeasca in ungureste?
Bernard de Budapesta continua la fel de ininteligibil cateva minute, dupa care incepu sa enunte ceva ce, dupa expresia de constipatie acuta de pe chip, avea mare importanta.
- Iim vafa shee plaashe rhe sa luchreez cutin.
"Stai asa, mi-am zis eu. N-oi vorbi eu nici o limba central-europeana, dar asta tot am inteles." Ii va face placere sa lucreze cu mine. Sfinte Babel Sisoe. E engleza Jim, dar nu asa cum o stim noi.

busy busy busy


Deci m-am mutat. stiu, am inceput o fraza cu deci, cuvantul cel mai dispretuit de profesorii de limba romana contemporana (n.t. gramatica) dar e blogu' meu deci fac ce vreau.
Oricum, continui
M-am mutat intr-o zona linistita de case, fapt ce l-a facut pe un cunoscut sa ma intrebe putin cam temator daca sigur mai suntem in Bucuresti sau ne pregatim sa-i aruncam cadavrul undeva in pustiu. L-am asigurat ca desi nu pare locuiesc in Bucuresti. Ca sa fiu mai precisa pe o strada al carei nume e obstructionat de o crengutza, pe bune.
Intre timp mi-am facut si 2 prieteni in cartier. Ma rog, de pisica nu stiu ce sa zic (judeand dupa fatza) dar cainele sigur ma place...
Mersul la servici e o aventura in fiecare zi, un fel de sport extrem practicat cu inversunare de mine si de jumatate din populatia orasului. Mai mult ca sigur ca ne-am calcat pe nervi unii pe altii in vreo dimineata. Dimineata incepe mereu cu o intrebare incuietoare: Prind loc in al 10-lea tramvai sau nu? Nu prind de obicei. Motiv pentru care merg 2 statii in sens invers si de acolo calatoresc lejer pana la capat de linie la Piata Presei. Da, merg cu tramvaiul 41. Cel mai rapid mijloc de transport de suprafata din Bucuresti se spune. Cand nu circula masini pe linie si face 30 minute pe 2 statii. Se mai intampla.
Ca de exemplu vinerea trecuta. Ceea ce eu voi numi vesnic Vinerea Neagra a Bucurestiului (asta pana la urmatoarea faza care sigur o sa fie mai inforatoarea decat asta si sigur o sa fie un fel de Lune Neagra a Bucurestiului. Presimt). Am parcurs in 80 minute un traseu care in mod normal ar dura 20 dar ma consolez cu gandul ca cei care au mers cu masina a clocotit timp de 2 ore pe acelasi traseu. Si din cate am aflat nici cu metroul nu a fost mai roz de cand s-a hotarat cineva sa-i testeze rezistenta la impact in statia Izvor. Ce mai, o seara de vis pentru tot Bucurestiul. Si desigur ca ploua. Asa, ca sa nu poti merge pe jos si sa nu cumva sa ajungi (Doamne fereste) la timp acolo unde trebuie.
Sper ca nu am uitat sa mentionez ca noul meu birou e in Baneasa?!

Wednesday, October 7, 2009

I'm back

Uraaaa...de pe 14 septembrie activez din nou cu adresa de Bucuresti. Sunt capitalista iar. O sa incep din nou sa transmit informatii (in)utile si mai putin utile de prin Bucuresti. O poza pe aici, o poza pe acolo, o impreise artistica un restaurant dagutz. Chestii care imi plac mie desigur si cam ciudatele, asa cum sunt si eu.
Programul pe saptamana asta include o vizita la Muzeul Satului, o plimbare in Herastrau dis de dimineata (nu vreti sa stiti cat de dimineata si de ce) si o vizita la un dezvoltator imobiliar ca vrea fata sa devina proprietar la anu'. Gata cu banii aruncati pe chirie, o sa platesc rata la apartament. Desigur, daca nu o sa-mi mai permit chiria vand si ma mut la tzara la bunici sa cresc rosii organice si pisici roscate. Miauuuu.